De ani de zile am dorit să creăm o arhivă unică pentru fosta revistă Új Élet (Viața Nouă).

Deja la lansarea Fototecii Azopan, aveam peste o mie de fotografii de la redacția Új Élet, datorită arhivei Fortepan din Budapesta. În timp, am descoperit mai multe piese din arhiva foto dispersată a revistei. Deoarece suntem de asemenea utilizatori pasionați al bazei de date Arcanum, am decis să combinăm fotografiile și numerele digitizate al revistei pe o singură platformă și să începem să legăm fotografiile de articolele în care au apărut.

Új Élet (Viața Nouă) a fost o revistă socio-culturală cu multe fotografii, editată la Târgu Mureș și tipărită la București, apărută de două ori pe lună sub acest nume între 1959 și 1989.

A făcut parte dintr-o serie de produse de presă de limba maghiară din România create sau relansate de conducerea de vârf a Partidului Muncitoresc Român ca răspuns la revendicările scriitorilor maghiari transilvăneni din vara și toamna anului 1956 privind situația culturii și presei maghiare.

Inițial a fost lansat ca ziar lunar în aprilie 1958 sub numele de Művészet (Arta), cu subtitlul Teatru, Muzică, Arte Plastice, Film. Acest lucru a fost schimbat printr-un ordin central în vara anului 1959, când, la sfârșitul numărului consolidat din august, a fost publicat un scurt anunț că din octombrie revista va fi publicată bilunar sub titlul Új Élet (Viața nouă).

„Lăsând în urmă lumea relativ restrânsă a filmului, teatrului, artelor vizuale și muzicii - și, subliniem, fără a le uita - vom relata și despre alte domenii ale noii noastre vieți prin intermediul reportajului literar și al fotografiei artistice. Dorim să reflectăm mai fidel munca constructivă a oamenilor muncii, viața din ce în ce mai frumoasă a lucrătorilor din industrie și agricultură. Creația artistică este legată de practica de zi cu zi a construirii socialismului. Această legătură îi definește scopul și sensul. În spiritul acestei unități organice, remodelăm imaginea revistei noastre și ne asumăm misiunea de a prezenta prezentul într-un mod mai bogat și mai viu. Dorim să ne informăm cititorii cu privire la evenimentele politice și sociale majore ale timpului nostru, care sunt esențiale pentru ridicarea nivelului cultural al celor mai largi mase ale populației și pentru modelarea viziunii asupra lumii a omului socialist. Credem că Viața Nouă va satisface nevoile celor mai largi clase muncitoare dacă va informa regulat cititorii despre toate evenimentele sociale și artistice importante din țara noastră și din lume. Viața Nouă este lansată prin grija afectuoasă a partidului și guvernului nostru. Sperăm că ziarul nostru va deveni în curând un prieten iubit și un tovarăș al oamenilor muncii dornici să fie educați.” [Művészet (Arta), 1959-08-01 / nr. 8-9]

Cu un tiraj de numai 3.000 de exemplare la momentul lansării sale, revista a reușit să-și crească tirajul la peste 20.000 de exemplare până la sfârșitul anilor 1970.

După căderea regimului Ceaușescu în 1989, redacția și-a schimbat numele în Erdélyi Figyelő (Observatorul Transilvan) și și-a continuat activitatea cu entuziasm, dar dificultățile anilor de tranziție au făcut treptat imposibilă continuarea activității, ultimul număr apărând în 1996.

Scriitorul András Sütő a fost redactor-șef de la înființare până în iunie 1989, când a demisionat din cauza presiunii politice tot mai mari. Din 1990, a fost cotat ca președinte al consiliului de redacție timp de mai mulți ani.

Redacţia (fără a fi exhaustiv)

István Katona Szabó a fost redactor-șef adjunct în perioada 1959-67, László Török din iunie 1974 până în mai 1989, Pál Nagy a fost secretar de redacție până în februarie 1984, iar József Éltető secretar de redacție până la închiderea ziarului. Redactor la București a fost László Lőrinczi, apoi András K. Bodor. Personalul intern era format din Ferenc Bartis, Miklós Dános, Tamás Deák, Ferenc Elekes, György Jánosházy, Zoltán Márki, Ildikó Marosi, István Polgár, László Szekernyés, Lilla Szépréti, Ilona Varró, József Veres și alții, fotografi: József Marx, Lajos Erdélyi și Zoltán Haragos, grafician Ferenc Deák și mai târziu Katalin Varga; baronul János Kemény (fondatorul teatrului din Tg. Mureş) a fost și el editorialist până în 1964.

Din 1990, revista a continuat să fie publicată sub redacția lui András Sütő, apoi József Éltető (1990-91), István Zsehránszky (1992-94) și János Lázok (1994-96).

Realizarea acestui proiect a fost posibil datorită finanţării primite de la Administrația Fondului Cultural Național.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.